La oglinda

"Azi am sa-ncrestez in grinda
Jos din cui acum, oglinda!
Mama-i dusa-n sat! Cu dorul
Azi e singur puisorul,
Si-am inchis usa la tinda
     Cu zavorul."

Asa incepe balada "La Oglinda" scrisa de George Cosbuc in 1890. 
Nu. Nu sunt nici pe departe admiratoare a poetului eclectic, foarte dificil de încadrat într-un anume curent literar (sa fie clasic, romantic, neoclasic? - nici criticii literari nu reusesc sa se puna de acord in privinta asta, asadar nu ma voi chinui nici eu sa aduc argumente intr-o directie sau alta.) Nu sunt nici cea mai iubitoare a muzicii populare, insa, fara voia mea, versurile lui Cosbuc au iesit pe note muzicale din gurita mea cand aveam doi ani, la prima mea serbare de la gradi. Lumea zice ca debutul meu artistic nu a fost unul de neglijat. Acum, dupa 24 de ani de la fericitul eveniment, un singur lucru pulseaza in creierul meu: "Azi am sa-ncrestez in grinda / Jos din cui acum, oglinda!"

Nu am nici cea mai vaga idee cum au fost receptate si analizate aceste doua versuri in literatura de specialitate. Nici nu ma intereseaza. Dar azi le-am auzit intamplator si s-au pliat ca o manusa pe momentul prezent si o sa explic si de ce. La inceputul acestei saptamani am dat jos oglinda din cui. Am refuzat sa privesc inspre mine prin intermediul unui obiect exterior care sa reflecte imaginea realitatii mele. Nu am nevoie de el. Ma pot vedea si singura...am incercat si a functionat. E mai bine, mai reconfortant, mai apropiat realitatii mele. Necazul a fost cu grinda... Stau la casa, deci posed asa ceva. Am si topor, deci as putea sa increstez. Dar semnul de pe grinda trebuie sa reprezinte ceva. Cu sau fara topor, nu am avut niciun motiv de increstat, niciun lucru de tinut minte, nici macar un gand.

Am asteptat si am asteptat, constienta fiind pana in maduva oaselor, ca un filolog bine indoctrinat, ca nu e bine si intelept sa arzi etape, desi eu trecusem peste primul vers fara nicio problema. Asa ca am pus din nou oglinda in cui si am asteptat si am asteptat. M-am saturat de asteptare si azi dimineata mi-am zis ca 12 august e momentul de glorie, asadar azi am sa-ncrestez in grinda.

Tocmai am facut-o!