And I say "Romania is my country!"

Tocmai am terminat de citit un articol al unei bune prietene care se intreaba daca generatia noastra sufera de frica sau esec. Buna intrebare, raspunsurile sunt multiple, fiecare isi motiveaza alegerea bazandu-se pe ce a trait, pe ce a vazut, pe ce a auzit sau, de ce nu, pe ce a auzit de la altii ca au auzit ca s-a intamplat acolo si acolo.

   Suntem o generatia care isi reneaga tara. Asta e incontestabil. Fugim sa culegem roadele din U.E. si strigam necontenit: ce bine e acolo! Acolo se face asa si asa! Culmea e ca toti cei care au trait sau traiesc acolo si acolo nu au "imporat" nimic in tara pe care o reneaga...si odata trecuta granita se metamorfozeaza din nou in aceeiasi romani care injura, scuipa, se intalnesc cu "amigo" si cumpara numai "salami", asculta muzica la maxim in masina scumpa si inchiriata pentru a-si face aparita in burgul natal.
   "Astia nu ne reprezinta", zicem noi, cei ramasi in tara. Ii suportam o luna, dupa care lucrurile revin la normal. Care e normalul, ma intreb? Faptul ca ei si-au renegat tara si au plecat sau faptul ca noi ne renegam tara, dar ramanem aici? Nu ne plac drumurile, nu ne plac legile, vrem dezvoltare agricola, preturile sunt prea mari, salariile minuscule, platim chirie pentru ca nu ne permitem sa ne cumparam casa si ne miram bulbucandu-ne ochii la fiecare stire citita sau vazuta la T.V. despre natia noastra minunata.
   Cu toate acestea, dintre natiile lovite de criza financiara, suntem cei care ne-am acceptat soarta cel mai usor. 25% minus din salar a scos in strada doar 20 de dascali din toate scolile din judetul Cluj!!! Discutiile de dupa cortina erau multe, toata lumea se plange, jeleste, injura, dar nimeni nu face... Iar daca pe parintii nostri ii pot intelege, nu ii inteleg pe cei din generatia mea...Suntem oare intr-adevar cei care ne-am ratat soarta? Este singura noastra scapare fuga inspre macaroane si jamon?
   Daca suntem o generatie de sacrificiu, ce si pentru cine sacrificam? Nu ne dam in laturi de la branzica frantuzeasca, untul nemtesc sau paste italienesti, nu suntem multumiti cu papucii de Clujana sau cu jerseul de Samus si cu siguranta in camera musai sa avem doua dulapuri in care sa incapa toate colectiile magazinelor din marile centre comerciale. Nu mergem in concediu decat in Grecia si in Bulgaria, chiar daca ni se fura masina, ca la noi nu sunt conditii, nici servicii pe masura Leului Greu. Copiilor nostri nu le ajung 20 de jucarii, trebuie sa abia cu sutele si cu siguranta Pampers-ul nu le incape dacat in treningul de la Zara; trebuie musai sa aiba camera lor dotata cu televizor si calculator, si sunt "indopati" de meditatii si activitati (putina gimnastica, tenis, inot, dansuri, desen, vioara) inca din gradinita. Si totusi suntem generatia saraca, nu avem si nu avem cum face si nici nu stim sigur daca vrem sa facem sau vom face...
   Prea multe intrebari pentru a incerca sa gasesc un raspuns...nici nu il caut, nu cred ca o sa il gasesc prea repede. Dar cu siguranta caut o persoana care sa zica "imi place sa traiesc in Romania si de asta sunt inca aici". Nu am auzit asta niciodata...