Tare mult mi-as dori sa regasesc, printre articolele prezente pe blogurile citite de mine si unul home-page like, unde sa se reagseasca motivul/rile nasterii sau crearii, cu vreti voi, a blogului in sine. De ce l-am facut? De ce am nevoie de el? Cum ma ajuta pe mine?
Dupa ce am scris aceste intrebari realizez ca poate sunt putin cam personale...pt fiecare in parte. Pentru unii poate nici nu exista, desi imi place sa cred ca fiecare lucru in sine are in spatele lui o poveste datorita careia a luat nastere. Spun ca sunt personale deoarece si mie mi-e greu sa gasesc cuvintele potrivite pentru a raspunde la ele.
De ce l-am facut? Din plictiseala.
De ce am nevoie de el? Am nevoia sa imi golesc mintea.
Cum ma ajuta el pe mine? Ma provoaca sa scot ce am eu mai bun si sa invelesc in cuvinte.
Asta e! Provocarea! Asta e imboldul, target-ul, task-ul sau orice atl -ul. Dupa care vine probabil nevoia de apreciere la care nu prea te astepti, dar speri din tot sufletul. Ca de, daca ai scrie numai pentru tine, ai tine un jurnal.
Adevarat sau nu, din plictiseala multe se nasc. In 2003 s-a nascut in Queens The Julie/ Julia Project, un blog mai mult decat indraznet in care o actuala functionara si fosta scriitoare (ratata) aflata in impas decide sa urmeze un plan in care sa isi valorifice toate energiile, incercand in 365 de zile toate cele 524 de reţete din cartea de bucate a Juliei Child: Mastering the Art of French Cooking.
http://blogs.salon.com/0001399/
Fiind la randul meu o gurmanda incurabila si adanc impresionata de ecranizarea Julie & Julia (2009, Maryl Streep, Amy Adams) doua reactii au survenit in urma 'culturalizarii' mele prin aceasta poveste. Nu o sa va povestesc nici filmul, nici nu o sa comentez articolele lui Julie Powell (http://juliepowell.blogspot.com/), ci o sa dezbat putin asupra intrebarilor ce? si de ce?
1. Ce? Refuz. Asta e ce-ul blogului meu. S-a nascut din puterea de a zice NU. Din nevoia de a afirma sus si tare ca NU fac asta si e bine ca nu o fac, ca iau deciziile corecte pentru mine prin prisma negarii a ceea ce nu ma defineste.
2. De ce? Pentru ca nu mai sunt copil sa plang atunci cand nu e bine, pentru ca nu mai sunt adolescent sa ma razvratesc si sa plec de acasa cand simt ca cei din jur nu ma inteleg, pentru ca nu am ajuns inca la varsta la care sa nu mai vreau sa plang sau sa plec, pentru ca plang si plec, pentru ca recunosc ca plang si plec si stiu ca voi mai plange si voi mai pleca de-acum incolo. Pentru ca m-am provocat pe mine sa recunosc ca plang si plec si pentru ca nu am niciun fel de asteptari.
La fel ca Julie, singura asteptare e cea personala, reparabila si cu nevoie de reparatii. Asta e realizarea. Cea nascuta din provocare. Restul...probabil pornesc la drum cu intrebarea: What could happen? ... you know...
Pentru ca nu mai sunt copil sa plang atunci cand nu e bine, pentru ca nu mai sunt adolescent sa ma razvratesc si sa plec de acasa cand simt ca cei din jur nu ma inteleg, pentru ca nu am ajuns inca la varsta la care sa nu mai vreau sa plang sau sa plec, pentru ca plang si plec, pentru ca recunosc ca plang si plec, pentru ca m-am provocat pe mine sa recunosc ca plang si plec.
Scrii deci in primul rand pentru tine (acesta este un JURNAL -public , e adevarat dar tot jurnal e) asadar nu conteaza cati te citesc, te judeca- sau nu, iti dau dreptate -sau nu.
RăspundețiȘtergereStiu , nu e ok sa pornesti cu sperante mici de la inceput in fond de ce sa nu fii citita de foarte multi , de ce sa nu fii o voce distincta in multimea de voci de pe piata.
Stilul se formeaza in timp ,e amprenta proprie a sufletului fiecaruia asa ca recomandarea mea e sa scrii sincer, sa ai in minte o idee si sa-ti faci un obiectiv in a o contura treptat nu dintr-un singur articol , sa te bucuri cand scrii si sa incerci sa transmiti asta si cititorilor tai. si cu totii stim ca stii sa te bucuri !! iti doresc succes!
Felicitari pentru curajul de a spune nu. Poate totusi ar trebui sa te mai gandesti asupra ce-ului blogului tau. Nu refuzul de a urma o cale indicata/impusa de unii trebuie sa fie motivul, ci curajul de a-ți alege și asuma propriul drum.
RăspundețiȘtergere