Codrule, codrutule

   Marturisesc cu mana pe inima ca noul meu loc de munca nu mi-a adus doar infinite beneficii din punct de vedere al carierei, ci mi-a deschis drumul si catre proiecte in care, lucrand intr-o institutie de stat, probabilitatea de a fi implicata ar fi fost minima. Asadar, m-am numarat printre membri echipei Property Shark, Let's do it, Romania, editia a II-a.
   Adevarul e ca abia asteptam o activitate de genul, avand in vedere ca sunt o iubitoare de natura si nu dau inapoi de fiecare data cand am ocazia sa marsaluiesc prin padurile sau muntii tarii. Bineinteles ca, la fel ca multi dintre colegii mei, nu stiam la ce sa ma astept de la aceasta actiune. Am mai fost pe Feleac de cateva ori si stiam ca sunt pet-uri si ambalaje pe platou, insa mormanele noastre, doua la numar, se aflau in padure....Surpriza, pet-urile au fost cele mai putine. In schimb, am descoperit scaune si cauciucuri de masina, un butoi, doua televizoare, geamuri termopane, haine si papuci si, de ce nu, cativa saci cu moloz....in total am adunat 34 de saci frumosi de 120l. Am ramas socata. Sincer, nu mi-am imaginat vreodat ca, avand implementat programul de salubrizare si la sat, oamenii merg cu masina sa arunce gunoaiele in mijlocul padurii. De-a dreptul inaceptabil!
  A doua zi mi-am adus aminte de drumurile mele catre locul natal, localitatea Rodna, Bistrita-Nasaud. Muntii Rodnei au o frumusete aparte, peisaje de neuitat si raul Somesul Mare ce izvoraste din crestetul muntilor. Superb de-a dreptul, asta daca ai ocazia sa treci pe acolo inainte ca apele raului sa se umfle. De ce? Pentru ca peisajul vaii Somesului, sau mai precis copacii de pe mal sunt mai incarcati decat bradutii de Craciun, insa in loc de betea si globuri, de crengile lor atarna pungi, pet-uri si alte 'decoratii' gen pampersi, cisme sau chiar animale moarte. Stupefiant este faptul ca in fiecare sat gasesti doua sau trei panouri pe care se specifica clar: 'Aruncarea deseurilor in apa se pedepseste cu amenda intre 100-10000 ron'. In 25 de ani de viata si cu mama lucrand la primarie, nu am auzit niciodata o persoana sa fi platit 1 leu macar pentru nerespectarea acestei legislatii. De ce? ne intrebam. Oare pentru ca nu e nimeni sa supravegheze aceste zone? Sau pentru ca, surprinsi fiind, faptasii dau galant mana cu omul legii care le sopteste:
- Ce mai faci, ba? Nu te-am vazut de secole!
- Bine, ma, iaca cu gunoaiele!
- Sa ai spor!
- Sanatate!
Si povestea se repeta la infinit.
   Tarile 'europene' au implementat aceste legi de foarte mult timp, existand oameni pe teren care se ocupa de aceste probleme. Spania, una dintre tarile cu putina padure, aplica amenzi usturatoare. Fratele meu a primit amenda 1000 de Euro pentru ca si-a parcat masina langa padure, pe iarba! Incredibil cat suntem de departe de aceste proceduri!
   Nu vreau sa aud comentarii de genul: 'Statul nu are bani sa plateasca oameni sa faca poze la faptasi si sa aplice amenzi'. Nu trebuie sa plateasca nimic. Dupa a doua editie Let's do it, Romania! sunt convinsa ca s-ar gasi voluntari care sa marsaluiasca cateva zile pe an cu aparatul foto in mana si cu amenzile in buzunar si sa-i articuleze pe cei nepasatori. Eu una sigur m-as oferi voluntara pentru asa ceva!
Pana atunci insa, PASTRATI PADURILE CURATE!

Viata in chirie

  Ajungem incet-incet si noi sa fim o natie de chiriasi...stim cu totii de ce. Pentru ca platim mult pe apartamentele inchiriate, ne intereseaza evident sa ni se ofere bune conditii de trai. Pe cei ce inchiriaza ii intereseaza sa isi primeasca banii la timp si sa nu li se distruga apartamentul. Dar cati pun oare pe masa un contract de inchiriere REAL? Adica fara sume fictive, inregistrat la Finante, cu clauze specificate pentru ambele parti si cu viza de flotant pentru chirias? Nu multi! Chiar daca exista contract, stim cu totii ca proprietarul nu declara suma reala de inchiriere pentru a nu plati impozit (12%, dupa reducerile aferente), iar pe chirias nu il prea intereseaza atata timp cat a gasit apartamentul dorit. Pai ar cam trebui sa ne intereseze, deoarece acest impozit trebuie sa intre in bugetul de stat (logica e simpla: impozitele nu se declara - statul ia din salarii sa acopere din cheltuieli). Doar Clujul, daca facem un calcul aproximativ (400 apartamente x 250 euro = 10000 euro lunar) ar aduce la bugetul local cel putin 1200 euro lunar!
Unul din motivele simple pentru care "la noi" nu e ca "la ei" este faptul ca acceptam fara sa ne pese, iar apoi ne plangem si criticam. Nu va fie frica, dragi chiriasi, ca daca impuneti reguli nu o sa puteti inchiria...nici vorba. Doar ca trebuie sa facem asta cu totii!
  Ceea ce nu multi stiu este faptul ca exista Legea Locuintei nr. 114/1996 http://www.avocatnet.ro/UserFiles/articleFiles/legea%20locuintei_02091804.htm. Art. 21. specifica clar : inchirierea locuintelor se face pe baza acordului dintre proprietar si chirias, consemnat prin contract scris, care se va inregistra la organele fiscale teritoriale si va cuprinde, pe langa informatiile de baza, si inventarul obiectelor si al dotarilor aferente. Tineti minte ca: sunt nule de drept orice clauze cuprinse in contractul de inchiriere, care: obliga chiriasul sa recunoasca sau sa plateasca in avans proprietarului orice suma cu titlu de reparatie in sarcina proprietarului, prevad responsabilitatea colectiva a chiriasilor in caz de degradare a elementelor de constructii si a instalatiilor, a obiectelor si dotarilor aferente spatiilor comune, impun chiriasilor sa faca asigurari de daune, exonereaza proprietarul de obligatiile ce ii revin potrivit prevederilor legal sau autorizeaza pe proprietar sa obtina venituri din nerespectarea clauzelor contractului de inchiriere. 

   Atunci cand inchiriati tineti minte ca proprietarul castiga o suma lunara in urma inchirierii si ca si el trebuie sa aiba responsabilitati in urma acestui contract, nu doar chiriasul. Nu acceptati tacit tot ceea ce va cere, e important sa cititi legea in intregime si sa va respectati si voua drepturile legale. Optimismul meu merge intr-atat de departe incat imi permit sa visez ca in scurt timp ne vom preocupa mai mult de aceste aspecte si vom refuza ceea ce e nu doar in afara legii si al interesului nostru personal, ci si in afara bunului simt si al moralei colective. Incercati sa faceti asta si poate veti scapa de sentimentul ca noi suntem la mare distanta de 'civilizatie'.

  

Acceptam tacit ca apoi sa hulim ce am acceptat

Intotdeauna am crezut si inca mai cred cu tarie ca cea mai buna lectie de viata ti-o da viata in sine. To ceea ce traiesti in viata de zi cu zi si te inconjoara permanent sau temporar. Cu toate acestea, nu fiecare culege roadele lectiilor de viata, indiferent de varsta, formare profesionala sau interese si pasiuni. De ce zic asta? Simplu...Recent am deschis un al treilea ochi pentru aceste detalii, insa 'ochiul soacrei' a fost departe de a vedea o nora ce mananca slanina cu ceapa pe ascuns in camara. In schimb, am gasit foarte multi tineri care se lamenteaza si hulesc tot ce au in viata lor, dand inevitabil vina pe sistem si pe tot ceea ce reprezinta tara noastra. Personal, atitudinea lor este mult prea departe de ceea ce mi-as dori eu sa gasesc la generatia ante (cei nascuti dupa 80) si post decembrista. Le pun pe ambele in aceeasi oala pentru ca ambele ofera aceleasi raspunsuri la aceleasi intrebari. Desi diferenta clara intre cele doua nu e faptul ca prima isi aduce aminte de cozile de la ratie si de cartofii fierti cu sare mancati la cina, iar a doua s-a hranit cu unt si portocale inca din fasa, ci faptul ca primii cred cu tarie ca la noi nu se poate, iar majoritatea post-decembristilor vor sa plece in afara.
Vad parinti ce prefera sa strabata 50 de kilometri pana la munca si sa urle din adancul plamanilor ca statul nu le deconteaza naveta, insa niciunul nu cauta un alt loc de munca in oras si nu refuza incapacitatile sistemului de stat. Tot acestia sunt cei care nu au marsaluit la nicio greva pentru a-si cere drepturile sau pentru a impiedica intrarea in vigoare a vreunei legi.
Vad proaspat absolveni de facultate cu slujbe bunicele la oaresce companii multinationale, ce castiga mai bine decat parintii lor, ce se plang pe la colturi ca la noi nu se poate trai decent, insa isi varsa juma' din bani in mall inainte de a primi fluturasul de salar.
E usor sa ne plangem de ceea ce nu fac altii pentru noi. Si eu m-am plans un an de zile, insa am refuzat lamentarea in detrimetrul schimbarii. Mi-a fost frica, inca imi mai e, e normal...Dar mai mare e frica pentru faptul ca nu ne invatam lectia. Ca acceptam tacit ca apoi sa hulim ce am acceptat.
Nu vreau sa critic nimic, insa ma gandesc cu sila la sistemul de invatamant din care tocmai am plecat, ma gandesc la colegii ce au acceptat salarul de 736 de lei in institutii ce nu le ofera nicio foaie de hartie cu care sa lucreze. Ma gandesc cu groaza la incapacitatea sistemului de a coordona munca lor, la faptul ca acest sistem le cere dascalilor lunar tot atatea documente echivalente banesc cu o treime din salarul lor. Ma gandesc cu furie la frica lor pentru noua Lege a Invatamantului, ce le va evalua performanta dupa alte criterii si ce la va da posibilitatea de angajare direct la biroul conducerii scolii, catalogata inainte de e vedea tiparul drept incorecta si deschisa favoritismelor.
Ce nu inteleg majoritatea este faptul ca suntem liberi! Liberi in a alege ce sa facem, cu cine sa facem, unde sa muncim si, mai nou, unde sa traim. Bineinteles, suntem liberi si sa ne lamentam!
Sfatul meu: hai sa incercam sa nu mai facem asta. Hai sa avem curajul de a refuza ceea ce nu ne place. Hai sa incercam sa spunem NU sau POATE, pentru a ne respecta pe noi insine. Hai sa ne debarasam de frica ca, spunand NU, ne vom rata sansa. Mereu se gaseste o portita deschisa, o alta varianta, mult mai buna decat prima, din care poti lasa ceva in urma si poti face o diferenta.