In 2012 se poarte costumul anticatastrofa

   Calendarul Maya prezice sfarsitul lumii, polii Terrei se inverseaza, cauzand catastrofe naturale in lant, exploziile solare continua sa loveasca pamantul, vin cutremurele, incendiile, inundatiile, tsunami-urile...
   Nicio grija, pana la noi nu ajung. Nici nu e nevoie, stim deja ca inundatiile si cutremurele nu ne doboara. Fulgerul romanesc nu loveste din cer, vine pe diagonala cu zeci de limbi care se intersecteaza.
   Din invatamant porneste clasa pregatitoare, alaturi de costul standard per elev dupa principiul "finantarea urmeaza elevul". Prin urmare, numarul elevilor dintr-o scoala scrie legea in urma careia dascalii au sau nu au bani pentru materialele scolare necesare, ce sa mai vorbim de apa curenta, gaz sau hartie igienica la buda.
   Nici la sanatate nu avem cer senin, ci plin de privatizari. Daca nu stiati, casele de sanatate publice vor disparea, fiind inlocuite de cele private, iar sistemul de urgenta va apartine si el privatilor. Nu va bucurati prea tare, contributia obligatorie la sanatate nu va asigura decat un pachet minim de servicii, deci mai scoatem ceva lei din buzunar, fie sa achitam facura la spital, fie sa investijm intr-o a doua asigurare de sanatate privata.
   Si daca prin sfaturi si vorbe buna nu putem tine in frau mania adultilor asupra minorilor, iaca-ta ca dascalii si parintii care lovesc pruncii vor fi amendati. Banii ajung in bugetul de stat, bineinteles.
   Cotorul fulgerului va fi, bineinteles, campania electorala urmata de chinuitor de mult asteptatele alegeri. Super Base ne-a anuntat ca nu mai candideaza, dar eu nu as sari in sus de bucurie. Ponta si Antonescu sunt inca pe baricade si nu doar victo-surprizele si crino-miracolele vor pluti pe scena politica, ci si alte mirari si uimiri autohtone.
   Cu locurile de munca si somerii nu stim ce se va intampla. Nu stim daca statul va avea fonduri sa acopere salariile si pensiile, dar stim ca ne paste un nou val de scumpiri la electricitate si combustibil.
   Cum sa le primim oare? Fiecare dupa puterea proprie. Unii o sa fuga de fulgere, altii o sa inoate contra curentului iar cativa se vor lasa trasi la fund. Ce ne facem cei care nu stim sa inotam si nici cu alergatul nu stam prea bine? Habar nu am. In lumea modei se zvoneste ca in 2012 se poarta costumul anticatastrofa. Cum o fi aratand el, din ce material e croit si cati lei ii scrie pe eticheta de pret, probabil nimeni nu stie.
   Asadar, cati dintre voi sunt dispusi sa isi puna la bataie economiile pentru concediu si sa procure mirobolantele straie?

Scrisoare catre 2012

Draga 2012,

Pe fratii tai nu i-am rugat nimic, pe niciunul dintre ei. Eu nu cer. Dar privesc. Analizez. Incerc sa nu judec. Asa ca imi incalc aici principiile si te rog...nu pentru mine, ci pentru ceilalti.
Fii bun, 2012 si ocroteste femeile cu tocuri inalte si fetele zugravite, cu parul oxigenat si cu fusta pana-n buci. Nu, nu sunt clovni, sunt doar ELE.
Protejeaza, 2012, babatii ce urasc sentimentalismul feminin, ce denigreaza miscarea feminista, ce sustin ca femeia le e egala, dar in filmul lor EA se afla la cratita cu un plasture peste gura. Pe EI, cei ce isi sculpteaza muschiuletii si se pozeaza unsi cu ulei si cu ochelarii de soare pe nas.
Lasa-i sa judece comportamentul LOR, sa le puna nume de organe genitale, sa le scrie critici, sa fie mandri ca le-au scris critici. Apara-i pe EI ce le badjocoresc pe ELE, cele ce s-au iubit cu mai multi dintre EI. Da-le putere sa urasca, sa denigreze, sa batjocoreasca.
Ai grija de ELE, cele ce intorc capul si jumatate din fizic dupa masinile tunate, ce merg la bratul purtatorului de Rolex si D&G cu ochii atintiti la portofel, care mananca salata si beau apa plata cu sau fara lamaie, care accepta doar cadouri scumpe. Lasa-le sa intoarca capul, sa se imbrace, sa se plimbe. Sa se pozeze in chiloti si sa impartaseasca cu tot globul. Nu-i schimba nici pe EI nici pe ELE, pentru ca unul fara altul NU AR FI.
Nu-ti cer imposibilul, 2012, te rog doar sa le dai LOR ceea ce-i definesc, ceea ce le place, ceea ce sunt. Nu-i schimba cu nimc - schimbarea poate duce la normalitate. Si normalitatea ne sperie, 2012.
Cu drag,
C.

Trailer

    Te-am zdruncinat din temelii. Am urlat cu toata forta plamanilor, am simtit fiecare fortare a fibrelor musculare, m-am oparit cu lacrimile pe obraji si tot nu ai vrut sa cazi. Te daram, desi te incapatanezi doar sa te inclini ca turnul din Pisa. Nu te amagi, nu esti obiectiv turistic. O sa cazi pana la urma. O sa cazi, o sa iei foc si nici cenusa nu o sa ramana in urma ta. 

Tehnologia, sanatatea si iubirea

3 lucruri pe care fiecare persoana si le doreste in viata.
1. Tehnologia. Nu am gasit inca om in jurul meu care sa nu isi doreasca sa fie inconjurat de tehnologie, indiferent de nivelul acesteia. Cei modesti se multumesc cu telefonul mobil, calculator si televizor. Cei pretentiosi doresc musai I-pod, I-phone, super laptop, super plasma si alte gadgeturi ale caror nume si intrebuintare nu exista daca nu sunt postate pe site-urile de socializare. Sa vada lumea, dom'le! Sa stie si sa ia aminte.

2. Sanatatea. Vai de capul romanilor la acest capitol! Toate ca toate, dar parca, parca am invatat mai multi dintre noi sa ne facem regulat analizele medicale. Mai dam cate un leu oamenilor in nevoie de operatii scumpe prin strainataturi si ne emotionam profund la vederea vreunei imagini cu copii suferinzi de cancer. Cum le gasim? Prin tehnologie! Unde le gasim? Raspundeti singuri la asta.

3. Iubirea. In urbe sau la tara, sub regim comunist sau intre sexe de acelasi fel, sentimentul iubirii e acelasi. Se exprima diferit de la an la an, dar contine esentialele comune, cum ar fi "Te iubesc!" sau trandafirul rosu. Cererea in casatorie se face tot de catre sexul tare (cu exceptiile de rigoare, evident) si nunta e tot nunta si tot "Da" e raspunsul rostit de miri. De ce oare, insa, la vederea unui cuplu de batranei care se tin de mana, lumea zambeste si lacrimeaza? Si la vederea unui cuplu de adolescenti care se saruta in parc se intoarce capul in partea cealalta? De ce oare imortalizarea momentului de tandrete al celor tineri aduna zeci de like-uri stiti voi unde? Raspundeti singuri si la asta.

4. Tehnosanbirea. Unde se intalnesc ele? Acolo! Ne place sa socializam virtual mai mult decat avem curajul sa sustinem. Si nu e nimic rau in asta. Ne 'modernizam' odata cu paginile de facebook ale manastirilor si bisericilor. Facem campanii. Avertizam lumea de ce se-ntampla daca. Tinem secret. Stiti cu totii ca ma refer aici la proaspata campanie anti-cancer la san, unde fetele posteaza mesaje cu un numar de luni in care va sta intr-o anumita tara sau oras. Fara a avea voie sa le spuna baietilor despre ce e vorba. Sa se sperie dragii de ei si sa se gandeasca ce-ar face fara femei in lumea asta. Sensibil? Pentu mine nu. Dimpotriva, e de prost gust. Nu e o campanie bine gandita si nu sensibilizeaza pe nimeni. Fetele DOAR se distreaza pe seama comentariilor primite, iar baietii nu isi bat capul cu glumele lor. Asa cum sustin unii baieti destepti, pun pariu ca nicio femeie nu s-a dus sa isi faca mamografie dupa lansarea 'minunii' pe fb. Si nici nu isi vor face de acum inainte...pentru ca aceasta campanie nu socheaza cu nimic, nu constientizeaza, nu ajuta. O poza cu o femeie facand chimioterapie insotita de un articol pe aceasta tema ar face mult mai multe. Si nici partea masculina nu a fost impresionata de pierderea posibilitatii de iubire daca pleaca fetele. Asadar Tehnosanatatea a dat un mic chix. Eu m-am bucurat macar ca nu e facuta de stat.
Prostul gust domina si parte din iubire. Daca la capitolul 'carnal' nu ne mai mira pozele cu prea multa piele si prea putine haine (Serios, fetelor, treziti-va! Nu e la moda sa ai poza in costum de baie.), partea 'spirituala' se pierde si ea in meandrele fb-ului. Nu ne ajunge sa ne spunem 'Te iubesc!" sau sa ne marturisim iubirea in momentele de tandrete. Trebuie cu necesitate sa postam pe peretele iubitului/iubitei declaratii scurte sau lungi, sa vada lumea ca ne iubim. Din nou, hai sa deschidem ochii! Iubirea nu e o campanie deschisa publicului larg. Lista de sute de prieteni (printre care se strecoara parinti, unchi si matusi) traieste la fel de bine fara a citi declaratii gen 'Te astept, iubire!' Macar asta tineti pentru voi, pentru intimitetea voastra, daca o mai aveti. Conservatorismul din mine imi zice ca deschiderea asta mult prea generoasa catre public e cea mai lipsita de bun gust si cea mai greu de digerat. Este si singura la care nu am intalnit niciodata discutii pe marginea ei. Doar e iubire. Cine nu stie cum e?
E simplu de fapt. Amestecati-le si o sa obtineti ceva greu de inteles. Tehnosanbirea

Cronica de toamna

Nu. Nu o sa vorbesc de minunatele culori ale toamnei, de covorul de frunze sau de soarele caldut, nici de aroma de struguri sau de gutui. Nu despre asta e toamna.
Toamna este despre lepadatura: cum sa-ti desarti tot ce a fost uzat pe timpul calduros, cum sa te scapi de hainele care si-au schimbat substanta si aparenta, cum sa iei altele mai groase care sa te apare de ce-ti va aduce luna viitoare.
Toamna este perioada insamantiarii: rodul verii se risipeste in cele patru zari.
Toamna este descompunere - tot ce leapada ea e doar un apel la compasiune.
"Toamna este o a doua primăvară, în care fiecare frunză este o floare" zicea Albert Camus. Nu suntem melancolici la moarte, ci nerabdatori in fata renasterii.


Ziua 1: Cafeaua de dimineata pe terasa se raceste rapid. Am gasit bruma pe balansoar.
Ziua 2: Soarele intra pe fereastra si razele imi ajung pe fata. Ma trezasc: a venit vara.
Ziua 3: Parul din gradina mai are 4 frunze maronii pe o creanga.
Ziua 4: Doua ciori desfac pofticioase nucile din gradina vecina. Macar nu mai croncane.
Ziua 5: Gainile si-au lepadat penele. Le e frig.
Ziua 6: Cainii din vecinii urla noaptea. Nu, nu de frig. Probabil e luna plina.
Ziua 7: Semintele de panseluta au ajuns pe trotuar. Le mut pe pamant.
Ziua 8: E frig. Imi e frig.
Ziua 9: Am mancat struguri din gradina. Sunt acri si au coaja groasa.
Ziua 10: Dansez incaltata cu cizme. Fetele se incapataneaza si insista cu sandalutele si rochitele vaporoase. Eu nu pot.
Ziua 11: Ora cafelei de dimineata e 12.
Ziua 12: Alerg la cros. Ma racesc. 8 zile.
Ziua 20: Ma leapad de geaca subtire si iau paltonul.
Ziua 21: Cainii din vecini nu mai latra. Dorm.
Ziua 22: S-au terminat nucile.
Ziua 23: Doi pui de pisica mananca perisoare in camara.
Ziua 24: Am gasit o frunza ca o floare.
Ziua 25: Am mai gasit o frunza uscata. Am uitat sa ud florile din camera.
Ziua 26: Praga. Ghid turistic.
Ziua 27: Mi-e somn.
Ziua 28: Halloween. Ce faci, teacher?
Ziua 29: Hangover.
Ziua 30: AZI.

Codrule, codrutule

   Marturisesc cu mana pe inima ca noul meu loc de munca nu mi-a adus doar infinite beneficii din punct de vedere al carierei, ci mi-a deschis drumul si catre proiecte in care, lucrand intr-o institutie de stat, probabilitatea de a fi implicata ar fi fost minima. Asadar, m-am numarat printre membri echipei Property Shark, Let's do it, Romania, editia a II-a.
   Adevarul e ca abia asteptam o activitate de genul, avand in vedere ca sunt o iubitoare de natura si nu dau inapoi de fiecare data cand am ocazia sa marsaluiesc prin padurile sau muntii tarii. Bineinteles ca, la fel ca multi dintre colegii mei, nu stiam la ce sa ma astept de la aceasta actiune. Am mai fost pe Feleac de cateva ori si stiam ca sunt pet-uri si ambalaje pe platou, insa mormanele noastre, doua la numar, se aflau in padure....Surpriza, pet-urile au fost cele mai putine. In schimb, am descoperit scaune si cauciucuri de masina, un butoi, doua televizoare, geamuri termopane, haine si papuci si, de ce nu, cativa saci cu moloz....in total am adunat 34 de saci frumosi de 120l. Am ramas socata. Sincer, nu mi-am imaginat vreodat ca, avand implementat programul de salubrizare si la sat, oamenii merg cu masina sa arunce gunoaiele in mijlocul padurii. De-a dreptul inaceptabil!
  A doua zi mi-am adus aminte de drumurile mele catre locul natal, localitatea Rodna, Bistrita-Nasaud. Muntii Rodnei au o frumusete aparte, peisaje de neuitat si raul Somesul Mare ce izvoraste din crestetul muntilor. Superb de-a dreptul, asta daca ai ocazia sa treci pe acolo inainte ca apele raului sa se umfle. De ce? Pentru ca peisajul vaii Somesului, sau mai precis copacii de pe mal sunt mai incarcati decat bradutii de Craciun, insa in loc de betea si globuri, de crengile lor atarna pungi, pet-uri si alte 'decoratii' gen pampersi, cisme sau chiar animale moarte. Stupefiant este faptul ca in fiecare sat gasesti doua sau trei panouri pe care se specifica clar: 'Aruncarea deseurilor in apa se pedepseste cu amenda intre 100-10000 ron'. In 25 de ani de viata si cu mama lucrand la primarie, nu am auzit niciodata o persoana sa fi platit 1 leu macar pentru nerespectarea acestei legislatii. De ce? ne intrebam. Oare pentru ca nu e nimeni sa supravegheze aceste zone? Sau pentru ca, surprinsi fiind, faptasii dau galant mana cu omul legii care le sopteste:
- Ce mai faci, ba? Nu te-am vazut de secole!
- Bine, ma, iaca cu gunoaiele!
- Sa ai spor!
- Sanatate!
Si povestea se repeta la infinit.
   Tarile 'europene' au implementat aceste legi de foarte mult timp, existand oameni pe teren care se ocupa de aceste probleme. Spania, una dintre tarile cu putina padure, aplica amenzi usturatoare. Fratele meu a primit amenda 1000 de Euro pentru ca si-a parcat masina langa padure, pe iarba! Incredibil cat suntem de departe de aceste proceduri!
   Nu vreau sa aud comentarii de genul: 'Statul nu are bani sa plateasca oameni sa faca poze la faptasi si sa aplice amenzi'. Nu trebuie sa plateasca nimic. Dupa a doua editie Let's do it, Romania! sunt convinsa ca s-ar gasi voluntari care sa marsaluiasca cateva zile pe an cu aparatul foto in mana si cu amenzile in buzunar si sa-i articuleze pe cei nepasatori. Eu una sigur m-as oferi voluntara pentru asa ceva!
Pana atunci insa, PASTRATI PADURILE CURATE!

Viata in chirie

  Ajungem incet-incet si noi sa fim o natie de chiriasi...stim cu totii de ce. Pentru ca platim mult pe apartamentele inchiriate, ne intereseaza evident sa ni se ofere bune conditii de trai. Pe cei ce inchiriaza ii intereseaza sa isi primeasca banii la timp si sa nu li se distruga apartamentul. Dar cati pun oare pe masa un contract de inchiriere REAL? Adica fara sume fictive, inregistrat la Finante, cu clauze specificate pentru ambele parti si cu viza de flotant pentru chirias? Nu multi! Chiar daca exista contract, stim cu totii ca proprietarul nu declara suma reala de inchiriere pentru a nu plati impozit (12%, dupa reducerile aferente), iar pe chirias nu il prea intereseaza atata timp cat a gasit apartamentul dorit. Pai ar cam trebui sa ne intereseze, deoarece acest impozit trebuie sa intre in bugetul de stat (logica e simpla: impozitele nu se declara - statul ia din salarii sa acopere din cheltuieli). Doar Clujul, daca facem un calcul aproximativ (400 apartamente x 250 euro = 10000 euro lunar) ar aduce la bugetul local cel putin 1200 euro lunar!
Unul din motivele simple pentru care "la noi" nu e ca "la ei" este faptul ca acceptam fara sa ne pese, iar apoi ne plangem si criticam. Nu va fie frica, dragi chiriasi, ca daca impuneti reguli nu o sa puteti inchiria...nici vorba. Doar ca trebuie sa facem asta cu totii!
  Ceea ce nu multi stiu este faptul ca exista Legea Locuintei nr. 114/1996 http://www.avocatnet.ro/UserFiles/articleFiles/legea%20locuintei_02091804.htm. Art. 21. specifica clar : inchirierea locuintelor se face pe baza acordului dintre proprietar si chirias, consemnat prin contract scris, care se va inregistra la organele fiscale teritoriale si va cuprinde, pe langa informatiile de baza, si inventarul obiectelor si al dotarilor aferente. Tineti minte ca: sunt nule de drept orice clauze cuprinse in contractul de inchiriere, care: obliga chiriasul sa recunoasca sau sa plateasca in avans proprietarului orice suma cu titlu de reparatie in sarcina proprietarului, prevad responsabilitatea colectiva a chiriasilor in caz de degradare a elementelor de constructii si a instalatiilor, a obiectelor si dotarilor aferente spatiilor comune, impun chiriasilor sa faca asigurari de daune, exonereaza proprietarul de obligatiile ce ii revin potrivit prevederilor legal sau autorizeaza pe proprietar sa obtina venituri din nerespectarea clauzelor contractului de inchiriere. 

   Atunci cand inchiriati tineti minte ca proprietarul castiga o suma lunara in urma inchirierii si ca si el trebuie sa aiba responsabilitati in urma acestui contract, nu doar chiriasul. Nu acceptati tacit tot ceea ce va cere, e important sa cititi legea in intregime si sa va respectati si voua drepturile legale. Optimismul meu merge intr-atat de departe incat imi permit sa visez ca in scurt timp ne vom preocupa mai mult de aceste aspecte si vom refuza ceea ce e nu doar in afara legii si al interesului nostru personal, ci si in afara bunului simt si al moralei colective. Incercati sa faceti asta si poate veti scapa de sentimentul ca noi suntem la mare distanta de 'civilizatie'.