Intre februarie si mai

Vine vine primavara! Stati asa, nu vine singura: aduce cantecele de iubire la radio, inimioare si felicitari de iubire, praline de ciocolata, multe multe flori si nelipsitele martisoare de care azi maine ne-mpiedicam pe trotuare.
Sa recapitulam: Valentine's Day, Dragobetele, 1 Martie, 8 Martie. 24 de zile dedicate iubirii si denumite, dupa buna reteta de marketing, 'Luna Femeii'. Strategia conform careia se da mai putin si se prezinta mai mult functioneaza de minune: nu-s 30 sau 31 de zile, dar nici in cate 7 zile nu poti sa le imparti. Hai sa zicem ca-i o luna, ca doar nimeni nu sta sa numere cate zile sunt intre 14 februarie si 8 martie. Oameni buni, nu-i o luna, sunt 24 de zile!
Acuma sa ne indreptam atentia catre portofel: inimioare, felicitari, flori, ciocolata, martisoare si, de ce nu, lenjerie, bijuterii sau chiar haine. Sa le aratam ca le iubim, sa se simta ele iubite, zic ei...si ele abia astepata sa li se arate ca sunt iubite. Pe cinstite acuma: de ce ai tine mortis sa iti exprimi iubirea prin flori, cicolatele si alte lucruri sau gesturi doar 24 de zile pe an? Nu ma intelegeti gresit, sentimentele trebuie aratate (in fel si chip, fiecare cum crede si cum poate), dar trageti adanc oxigen in piept si ganditi-va cati dintre voi sau dintre ei fac astfel de gesturi si in alte perioade ale anului. Va zic eu: mult mai putini decat va imaginati.
Domnilor, nu o luati personal, nu va atac. Nici doamnele sau domnisoarele nu sunt mai presus. Si iata de ce: omul prin natura sa primeste si da inapoi sau da si se asteapta sa primeasca. Fetelor le plac florile si primesc flori, dar cate dintre ele au daruit buchete baietilor?
Fetele primesc ciocolata si bijuterii - daruiesc inapoi aceleasi lucruri? Bineinteles ca o sa imi ziceti nu, nu cumpara asta, dar daruiesc altceva. Bun. Sa zicem ca baietii nu au astfel de asteptari, dar daca tot si-au facut si ei Ziua Barbatului pe 5 mai, sa-i sarbatorim, zic! Sa le facem si lor placerile. Se-ntampla? NU. Pentru ca placerea multor baieti e sa iasa la bere cu gasca, la un fotbal, la un paintball sau alte activitati putin mai indepartate de faptura feminina. Care e reactia fetelor: La bere te duci? Iar cu baietii? Unde mergeti? Stai mult? (Daca se duc la striptease?) Si stau acasa la ros de ungii si la sters lacrimi de pe obraz.
Lectia nr. 1: Daca nu sunteti pregatiti sa dati, nu primiti. Daca stiti ca nu va lasa sufletelul si inimioara sa-l lasati pe cel drag in elementul lui de ziua lui, atunci nu asteptati sa primiti ceea ce va doriti.
Lectia nr. 2: Lasati-o-n dosul ei de luna iubirii! Iesiti din conventional si faceti-va poftele mai des. Dragostea nu se arata doar intre februarie si mai.
Lectia nr. 3: Aceste randuri prezinta exemple si exemplare masculine si feminine conventionale. Celor ce nu se regasesc mai sun va multumesc de lectura!

Despre țucăi, SWAT si altele

1. Că să ne lămurim: drepturile de autor ale cuvântului ' ţucăi' vor fi plătite cu vârf şi îndesat, acuma n-am cum.
2. Trupele SWAT au pus stăpânire pe mine de la începutul săptămânii. Culmea, chiar e vorba de special weapons and tactics, cu un accent desăvârşit pe tactică. Nu, nu eu m-am dus la luptă, dar am livrat via elicopter un iaurt cu dulceaţă de nuci. Tactica SWAT ajută la mânuirea fragilului aliment acoperit cu folie de aluminiu.
3. Tucăii nu sunt pupici, săruturi, mozoale sau cum vreţi voi să mai numiţi atingerea a două perechi de buze cu sau fără o limba sau două.

Şi acuma explicaţiile: acesta nu este un post anti-Valentine's Day. Nu-mi vine să critic partea comercială a acestei celebrări, nu-mi vine să judec persoanele care băgă mâna-n portofel să cumpere flori, bombonele sau tot felul de mărunţişuri cu inimioare şi cântecele. Sau ţucăi, care, by the way, sunt jucării de pluş. Afacerea tre să scoată banul cumva şi să-l pună în circulaţie.
Mă indignă în schimb victimizarea de toate felurile. As in: "Fuck Valentine's Day, I'm single and fabulous!" Oameni buni, asta nu înseamnă că nu va păsa de ziua asta sau de faptul că sunteţi single, înseamnă că vă cam doare că sunteţi singuri şi vreţi să arătaţi lumii că nu e aşa.
"I'm still on the market! Wanna buy me a drink?"
" Get lost! Şi banii tăi circulă!"
Până vă lămuriţi cât vă e de bine că sunteţi single, că nu aveţi nevoie de flori, bomboane sau ţucăi să va simţiţi iubiţi sau să faceţi pe altcineva să se simtă iubit, vă zic şi eu că nu e nevoie de ajutorul trupelor SWAT pentru livrarea iaurtului. Cine are nevoie de el pe timp de iarnă? Mai bine un ceai cald care NU miroase a ciorapi murdari.
Şi ca să nu mă criticaţi iar că sunt insensibilă, click:

Chupacabra

Greu cu metafora in discutii. Nu ca ne-am chinui noi prea tare sa luam lucrurile asa cum sunt, nici ca ne atrage la nebunie ideea de a crea intelesuri pe placul nostru.

Omului in general ii place sa i se explice "babeste" ce si cum, fie din lene de a face asocieri sau de a se informa, fie din nesecata dorinta de a-si confirma desteptaciunea ce l-a ajutat in procesul vizual-neuronal de a intelege ce a citit/auzit.

Daca vreti teorie, iaca: Chupacabra = sugator de capre, mulgator de capre sau, preferata mea, cel care suge de la gat. "Animalul" e considerat o specie ascunsa sau aparent disparuta.

V-am lamurit?

ECOmesajul

    A depasit de mult hartia dintr-o sticla aruncata in apa, scrisoarea din plic livrata de postas sau sms-ul de pe telefonul mobil. E dopat cu balegar 100% natural, de cea mai buna calitate, asadar ai zice ca nu contine aditivi de niciun fel. Lumea e innebunita sa il foloseasca cat de des si in orice imprejurare. Nu e nou pe piata, e deja consacrat, dar singurul nume de botez primit a fost al strabunicului-bunicului-tatalui: mesaj.
    Neajunsul lui nici el nu si-l cunoaste. Foloseste cuvinte, ca si inaintasii lui, incearca sa exprime, sa transmita, sa fie perceput si sa i se raspunda. S-a aliniat la cerintele secolului 21, 'stofa' lui e noua, croita dupa tiparul vechi si ingrasata cu batranul balegar. E foarte popular, se aude pe strada, in comunicate de presa, la televizor sau radio. Si jinjia il cunoaste. (despre jinjie intr-un post viitor)
    E inca in testare, uneori nu isi atinge scopul, dar are avantajul ca nu traieste 500 de ani ca masa plastica, ci se descompune foarte repede. Pentru a-l deosebi de restul, imi permit sa il numesc ECOmesaj. Il cunoasteti?

Despre cuceriri si sentimente (cu generatiile ante- si post- decembriste)

    Nu va speriati, nu ma apuca sentimentalismul excesiv la inceput de an. Ma ajunge din urma doar constientizarea faptului ca generatia post-decembrista m-a ajuns. Sunt in cluburi, sunt la supermarket si imping cosul de cumparaturi, sunt pe piata muncii, sunt colegi de birou cu mine. Au crescut. Primul sentiment legat de varsta mea care nu mai e frageda de ceva vreme a venit in momentul angajarii lui Vlad, care, licean fiind, a invatat "Glossa" lui Mihai Eminescu dupa lectiile tinute de mine. "Lumea e mica", o sa ziceti. Perfect de acord, dar hai sa nu intram in clisee. Hai sa ne gandim daca ne desparte ceva de generatia lor, in afara de prefixele ante- si post-.
    Faptul ca cei cu ante- au mai prins cozile la ratie, au fost pionieri sau soimi ai patriei, au mancat portocale numai la Craciun si au inghitit supradoze de iod in '86 nu e suficient. Nu faptele ma intereseaza aici, ci puternicul (sau nu) sentiment al posesiei, pe care multi dintre cei cu ante- il au adanc infipt in creieras si omniprezent in viata de zi cu zi.
     Ante-decembristii isi doresc sa aiba. Cucerirea lor se opreste de multe ori (dar nu mereu) la material, la stabil. Daca ATUNCI nu am putut avea, vrem acum si vrem sa putem face in Romania. Ma insel sau nu, (asta sa-mi motivati voi) patriotismul e inca sub steagul ante-. Cu steagul in mana mergem in concediu in Grecia sau Egipt, in Barcelona sau Praga, sa vedem cum e la altii si sa ne dorim sa fie si la noi la fel. Ne intoarcem mereu in tara cu sentimentul ca, pana la urma, nicaieri nu e ca acasa. Pe mine, dupa fiecare iesire, ma cuprinde sentimentul libertatii. Libertatea de a merge pe munte fara sa-mi fie frica ca o sa-mi sufle in ceafa un brigadier cu amenda-n mana, libertatea de a descoperi locuri putin calcate de talpa umana si de a culege cea mai frageda hriba, pentru ca stiu ca nu sunt protejate de lege. Varful muntelui romanesc e cel ce imi da mie sentimentele de libertate, de cucerire, de posesie.
    Post-decembristii isi lasa steagul acasa. Ei isi doresc mai mult sa simta. Au fost vindecati de posesie o data cu emigrarile masive pe la vecini, din pricina carora multi sunt separati de familie si de prieteni. Obisnuiti cu instabilitate sentimentala, cauta sa re-cucereasca libertatea sentimentala. Cauta sa fie aproape de cei dragi si sa fie liberi sa fie aproape.
   Nu asta e tot ce apropie si desparte cele doua generatii, sentimentele si cuceririle se intrepatrund bineinteles. Mie imi place sa cred ca, odata cu caderea regimului comunist, nu s-a creat dihotomia ante- si post-, ci libertatea de intrepatrundere, ca am ajuns in punctul in care nu mai aratam cu degetul vociferand "pe vremea voastra...". Raman cu sentimentul acesta si incerc sa il cuceresc pe deplin, intrebandu-va pe voi: Cum sunt cuceririle si sentimentele ante- si post-?